Lumea interioară și lumea din afară – 8 diferențe

Când eram mic voiam din toată puterea mea să mă joc întruna. Nu aveam nici cel mai mic gând să citesc, să învăț sau să fiu primul la școală. Chiar eram printre ultimii la școală și, în afară de orele din clasă, temele le făceam într-o mare silă pentru că nu aveam sprijinul nimănui. Iar toți colegii mei erau susținuți de părinți.

Profesorii mă plăceau pentru că aveam disciplină, pe care o învățasem în sporturile făcute, și încă de atunci aveau încredere să-mi spună lucruri de adulți.

Crescând, nu se dezvoltase în mine interesul pentru cunoaștere, ci doar pentru experiență. Nu-mi plăcea să știu, ci să fac. Nu-mi plăcea să citesc, ci să caut în natură, în oameni, puneam întrebări într-un mod excesiv și nu reușeam să mă opresc din ele.

Primul impact cu lumea mea interioară a fost observând în mine că puteam, fără prea mare efort, să nu mă supăr pe evenimentele sau oamenii din jur. Deși altora le sărea muștarul instant, eu rămâneam deplin și calm, separându-mă de exterior, zâmbind inofensiv și păstrându-mi interiorul intact ca o broască țestoasă.

Aveam aerul unui om care părea că nu înțelege ce se întâmplă în afară și des alții erau iritați că nu reacționez ca ei. Eu nu înțelegeam cum de alții își pot strica interiorul, manifestându-se ca trenul în gară și, astfel, lipsa mea de judecată pentru ei era complet nulă.

Cu timpul mi-am dat seama că mai toți din jurul meu aveau dese frustrări și le manifestau atât de ușor încât parcă le exersau acasă. Eram complet fascinat să mă uit la astfel de oameni hipnotizați de exterior și de stimulii acestuia.

M-am uitat atunci dacă o fi ceva în neregulă cu mine  și, spre marea mea surprindere, am început să aflu despre starea mea de non identificare cu exteriorul când am început să cunosc preoți, duhovnici, brahmani, diferiți yoghini, maeștri și alte ființe spirituale din mai multe locuri ale lumii.

Ei aveau această stare în ei și așa mi s-a confirmat că nu e ceva rar, așa cum mă temeam eu în nopțile lungi de iarnă.

Crescând cu această atitudine, spre a-mi păstra interiorul intact, am început să pot alege ce să fac cu el, încotro să fie orientat. Așa am descoperit că lumea exterioară este în continuă schimbare, favorizând reacțiile în om, iar cea interioară într-o continuă armonie, favorizând deciziile înțelepte în om.

Prin urmare, deducțiile mele au fost demult confirmate de oameni care își petreceau sacrul timp al vieții lor, nu prin divertisment și scandaluri mondene, ci prin rugă, smerenie, acceptare, practici spirituale spre liniște în interiorul lor.

Iar de-a lungul anilor am început să dezvolt o manifestare care seamănă cu o „nesimțire” sau o lipsă de „bun simț” față de ce se întâmplă în jur. Pentru alții așa aș putea părea, însă pentru mine este decizia de a-mi păstra orientarea, energia și acțiunea doar spre acolo unde văd și simt că ar merita.

Luni, 5 aprilie, am făcut un Live pe YouTube despre 8 Efecte ale atenției la exterior, care poate fi văzut de aici.
Luni, 12 aprilie, voi avea un Live pe YouTube despre 10 Întrebări pentru a te cunoaște mai bine, pe care oricine le poate folosi spre conectarea cu lumea lui interioară. Poți seta memento la Live de aici.

Lumea interioară este clătinată prin aceste 8 lucruri:

  1. Iritarea că lucrurile nu sunt cum vreau eu
  2. Așteptarile create de obișnuințe vechi sau toxice
  3. Lipsa de gestiune a voinței
  4. Îndoctrinarea cu ce oferă exteriorul
  5. Pierderea capacității de autoreglare
  6. Producția de utopie mentală
  7. Incapacitatea de autocontrol
  8. Lipsa de determinare din proprie alegere

Aceste lucruri au fost detaliate, fiecare cu rostul și sensul său în Live-ul din 5 Aprilie: 8 efecte ale atenției la exterior.

Conectarea cu lumea interioară nu este pentru oricine.
Este un loc sacru, intim, care nu se profanează de exterior, decât prin controlul nostru. Cel care uită aceste lucruri, se dezechilibrează și ajunge în declin emoțional, mental sau fizic.

Rămâi cu bine!

Shopping Cart
0