Chat with us, powered by LiveChat

Creativitatea: 10 motive pentru care te lupți cu ea

creativitatea
Creativitatea: 10 motive pentru care te lupți cu ea

“Există ȋntotdeauna loc, chiar și ȋn sufletul cuiva, pentru a crea o pată de Paradis, oricât de nebunește ar suna.”-Henry Miller, “Preface to Stand Still Like the Hummingbird”

“Ȋți spun: trebuie să ai puțin de haos ȋn tine pentru a naște o stea dansatoare.”-Frederick Nietzsche, Thus Spake Zarathustra

Creativitatea este parte integrantă a noastră și orice negare a ei ne scade stima de sine. Este unul din elementele cruciale, ca sexul, mâncatul și dormitul. Am pregatit 10 motive pe care să le ținem în buzunar tot timpul. Adu-ți aminte de ele.

Să-i dăm drumul:

1. Creierul tău ȋntotdeauna scoate scântei

Studiile științei cognitive ne arată cum creierul nostu este echipat cu sisteme sensibile de alertă ȋn caz de amenințare (din care amigdalele sunt o parte semnificativă), iar aceste sisteme sunt mai bătrâne decât noi, vorbind din punct de vedere evoluționist. Ȋn creierul nostru, sistemul limbic – casa binecunoscutului răspuns de luptă sau zbor – este gata să se deschidă ȋn mai puțin de o micro secundă. Asta-i un lucru bun. Problema este că e gata să reacționeze ȋntr-o micro secundă. Ca multe alte paradoxuri alea creierului nostru, binele este și răul, depinde de context. Pentru că suntem predispuși neuro-biologic să căutăm următoarea scânteie, reprezintă o provocare să-ți croiești un “loc sigur” pentru creativitate.

2. Bucățile de timp sunt greu de găsit

Chiar și când putem să păcălim sistemul creierului de alertă – amenințare, tot este dificil să descoperim ceea ce marele filozof de management Peter Drucker ne-a sfătuit: trebuie să căutăm să fim eficienți ȋn orice aptitudine: “bucăți de timp”. Creșterea timpului ticsit cu ȋntreruperi nu conduce la creativitate pentru că de fiecare dată când atenția ne este distrusă, ne străduim să ne ȋntoarcem ȋn punctul ȋn care am atins flow-ul (fluiditatea) creativ (un termen inventat de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi). Creativitatea nu este ca restartarea unui cd blu ray și să se ȋntoarcă exact ȋn momentul la care te-ai oprit. Foarte multă energie s-a consumat pentru ajungerea ȋn acel loc și trebuie să cheltuim și mai multă energie pentru a ajunge acolo din nou.

3. Problema auto-eficacităţii

Psihologul pionier Albert Bandura și-a dedicat o mare parte a carierei sale expansibile ȋncercând să ȋși dea seama cum pot oamenii să-și dezvolte simţul necesar de auto eficacitate – rezultatul când ȋmplinirea dă randament ȋn amestecul ȋncrederii ȋn propriile abilități.

Ironia pe care Bandura a descoperit-o este că ajungem ȋn acel punct doar după ce vom fi experimentat destul eșecul pentru a putea demonstra dificultatea eventualei realizări. Altfel spus, dacă ar fi fost ușor, nimeni nu ar avea nicio problemă. Dar creativitatea nu este un lucru ușor și ne ȋndreptăm către eșecul stomacului – probabil mai mult decat credem- ȋnainte de a ȋncepe să obținem ceva ce ȋncepe să depună ȋncredere ȋn conturile noastre bancare cerebrale.

De reținut că încrederea merge mână în mână cu timpul și mulți oameni renunță de la început la acest profit.

4. Problema “scenarii care reglementează scena”

Doi alți mari psihologi, Silvan S. Tomkins și Gershen Kaufman, au devotat mult timp carierei lor pentru a-și da seama de ce rușinea exercită atâta putere în viețile noastre mentale. Tomkins (tatăl “Affect Theory” și “Script theory”) a inventat termenul de “scenarii care reglementează “, iar Kaufman a continuat munca acestuia, denumind mai târziu termenul de “scene care reglementează”, care sunt imaginile mentale ale experiențelor trecute pe care creierele noastre le invocă atunci când dăm peste un “declanșator” pentru acea experiență.

Delicat este sa vedem creierele noastre invocănd scenele guvernatoare automat – aparând din subconștient. Așa că atunci când trecem printr-un eșec creativ, creierele noastre aruncă imagini vii – nu doar amintiri vagi, ci “scene” ale nereușitelor din trecut. Kaufman a văzut asta ca forța esențială care face din rușine o emoție atât de puternică – nu este doar un sentiment declanșat extern, dar și un sabotor intern.

Ce putem face ȋn legatură cu asta? Cercetezi descoperirile lui ALbert Bandura (#3 mai sus) și te ȋntorci la munca grea de a trece peste și a trece peste și, ah da, a trece peste (a ȋnvinge). Cu alte cuvinte, nu renunța pentru că ,după toate probabilitățile, renunți mult prea devreme.

5. Tentația funcționară

“Şi, ce ai de gând să faci cu asta?” O ȋntrebare greu de răspuns pentru cineva care ȋncearcă să fie creativ pentru că probabil nu există un răspuns. Ceea ce ni se pare nouă greu ȋn a pune degetul pe ceva este faptul că nu trebuie să existe un răspuns. Cum ar arăta o lume condusă doar de preocupările funcționare? Este aceasta o lume ȋn care ai vrea să trăiești?
Răspunsul la această problemă este de la sine evident: ȋncetează să mai ȋntrebi chestii funcționare despre tot ȋn viața ta sau a altora. Ȋntrebarea ȋn sine este făcută să-ți golească creativitatea din oase.

6. Teama de perturbare (ȋntrerupere)

Intrând ȋntr-un flux de creativitate ȋți poate perturba viața. Henry Miller s-a referit la perturbarea sa ȋn Sexus prin termenul “flux primar”. Un lucru greu de gestionat, dar adevărul este că, creativitatea nu este deloc numai dulceață și lumină – este o forță volatilă, cu ȋntreruperi care poate distruge prezumții, submineze așteptări și demonta standarde de necontestat. Asta-i o parte ce o face o perspectivă ȋnfricoșătoare pentru creierele noastre sensibile la amenințări. (a se vedea #1).

Ce putem face ȋn legătură cu asta? Decide câtă creativitate poate suporta viața ta, mai precis, cât ești tu dispus să gestionezi.

7. Interpretarea greșită a dimensiunii creativității, “zgomotul de fundal”

Pentru diferite motive, credem că pentru a fi creativi ȋnseamnă să creăm ceva tangibil ȋn mod constant, dar nu așa funcționează creativitatea. Mult din procesul creativ are loc ȋn fundalul spațiului minții tale conștiente și apare ȋn rafale conștiente. După cum am vorbit la #2, avem nevoie de bucăți de timp pentru a crea ceva tangibil, dar ceea ce a condus la acele bucăți de timp este o cantitate enormă de prelucrare de fundal. Acesta este , de asemenea, motivul pentru care #8 care urmează este atât de important.

8. Oportunitățile scapă printre crăpături.

Cunoști vechea poveste despre cum scriitorii ȋși țin un carnețel lângă pat ȋn cazul ȋn care au o idee ȋn mijlocul noptii? Sunt doar 2 lucruri neadevărate despre acea poveste – nu sunt doar scriitorii ce-i care o fac (sau cel puțin nu doar scriitori ar trebui s-o facă) și nu se ȋntamplă numai la miezul nopții ca un carnețel sau ceva de scris să fie de neprețuit pentru a captura gândurile ce se evaporă repede. Acele gânduri sunt oportunități creative, oricare din ele pot deschide uși către noi gânduri, idei fresh și energia creatoare neexploatată.
Eu in fiecare dimineață notez 5 idei care îmi trec prin cap. Îmi ia fix 2 minute sa le aștern. Multe din ele le-am pus in aplicare si îmi sunt extrem de utile.

9. Este mai ușor să devii indiferent.

Ironia ironiilor, același organ din capul nostru care ne permite să fim creativi este de asemenea, periculos de predispus la distracții ce amorțesc creierul. Bineȋnțeles, acestea pot fi distrageri chimice – droguri, alcool, etc – dar ȋn acest caz mă refer doar la veșnicele droguri “plug-in”(care se bagă ȋn priză) (folosind un termen validat de Marie Winn , ca tv-ul. Problema cu televizorul nu este, bineȋnțeles tv-ul, ci orele ȋn șir pe care ne atrage să le pierdem ȋn fața lui.
C

el puțin, la acel nivel, există o alocare de timp (scăpare de timp) care face găsirea acelor bucăți de timp și mai dificilă. Ȋn cel mai rău caz, este un braț al creierului – un refugiu ȋn care să te complaci de provocarea creativității.

Ce-i de făcut? A adapta timpul. Nu distragerile sunt problema; este devotamentul nostru nesistematizat pentru ele cel care nu dă voie creativității să strălucească.

10. Expunere limitată la creativitatea altora.

Cred cu fermitate că ispirația creativă nu ține doar de originalitate; ține mai mult de a fi determinat de reușitele creative ale altora. După citirea unui roman, energia creativă face vârtejuri ȋn creier ca tornada nou-născută. După urmarirea unui film, găurile mentale se deschid către idei și posibilităţi provocatoare. Același lucru este valabil pentru muzee, galerii și concerte și chiar prezentare de electronice. Nu contează de unde provin ideile – contează unde te duc pe tine. Ȋn măsura ȋn care ne limităm expunerea la o serie de idei creative (și ne concentrăm ȋn schimb asupra unei singure surse; TV, spre exemplu), ne limităm potențialul creativ.
Soluția: trezește-te, ieși afară și expune-te!

Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!

Ai păreri? Comentează mai jos cu spor

Comentarii
  

Toate informațiile sunt GRATUITE.
ABONEAZĂ-TE și vei primi săptămănal tot ce ai nevoie pentru o minte clară, vigilentă și iscusită în orice condiție a vieții tale.
Învață să rămâi calm, printre toți cei agitați !

Invită un prieten la AlexandruPlesea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 
Back To Top
×Close search
Search