Monthly Archives: septembrie 2018

Relatiile sunt ca apa si paharul, unul potriveste pe celalalt si invers. Armonia se gaseste si o bea Divinitatea. Totusi, relatiile au praguri sau nivele de crestere sau descrestere. Energia cu care incepi o relatie scade pe masura ce măștile dispar. Astfel, dupa un timp, esența sau căutarea interioară a unuia nu se mai potrivește cu a celuilalt. Destramarea relatiilor este rar un proces de azi pe maine. Ele se intampla in decursul unui timp presarat cu mai multe evenimente neplacute pentru unul din ei sau amandoi. Din aceste evenimente neplacute, unul isi va aduce aminte ce a facut celalalt…

Obligațiile sunt responsabilitati asumate in trecut. Obligațiile devin actiuni inscrise in comportament, ca si o imprimanta care e comandata sa printeze, astfel isi termina procesul, nu se opreste la jumatate. In acelasi fel, omul termina ce s-a responsabilizat si obligat, si enumar cateva actiuni pe care oricine la incepe, mai devreme sau mai tarziu, si nu prea le termina: Cresterea copiilor Jobul Bunul gospodar din casa Comportamentul fata de el insusi Castigarea banilor Mentinerea relatiilor Grija de sot/sotie Contractele Religia Toate aceste actiuni, cat si celelalte obligatii asumate in trecut, produc in om o satisfactie, cat si o dezamagire. Satisfactia…

Asumarea este maxima responsabilitate. Bă, eu am facut-o, eu m-am bagat in asta, eu am decis, eu am zis, eu am pierdut. O astfel de gandire e crunta pentru fiecare din noi. De obicei, mintea vine si gaseste motive externe pentru faptul ca un eveniment nu s-a intamplat asa cum iti doreai. Responsabilitatea este o atitudine, nu e genetica, ci programabila. Se invata de la cei din jur, precum multe altele. A fi responsabil este o sinceritate dureroasa si o vedere clara asupra situatiei. Din acest mod interior crud, de sinceritate, ies lucruri minunate dupa. Insa, in lipsa clara a…

Cel ce poate scăpa de această artificială activitate de a exprima verbal un strigăt/tipat către altcineva are enorme posibilități pe scara evoluției. Omul este îndopat de mic cu momente din viața altora în care aceștia au țipat. Copii au înțeles că acest mod de relaționare poate rezolva o situație. Iar prin repeție au însușit-o. A țipa sau a urla este o neatenție la propriul sine. Este o manifestare aruncată în jur din dorință de control. Tăcerea este adevăratul scop pentru cel ce strigă. Liniștea completează momentul și duce sau vine din înțelegere și auto-observare. Exprimarea strigătului, când nu ești în…